42 de ani de viață… aproape 100 de brazi împodobiți. 42 de ani de viață și, astăzi, a fost primul brad de Crăciun pentru Tine, Doamne. Astăzi, am avut cele mai mari emoții! Știam că Ție îți va plăcea orice brad aș fi făcut. Știam că Tu nu mă judeci, oricât de urât ar fi ieșit. Și, tocmai pentru asta, am trăit emoții de copil, ca înainte de a se întâlni cu Moșul. Emoții bucurie. Emoții căldură. Emoții de viață vie.
Astăzi m-ai primit în casa Ta și m-ai lăsat să mă simt ca acasă. Era beteală sclipitoare prin toată biserica, globuri și instalații întinse pe jos, crengi de brad și colinde. Și doar eu cu Tine. Se uitau Sfinții de sus, de pe tavanul și pereții pictați, cum mă învârteam în jurul bradului, căutând cel mai potrivit loc pentru fiecare decorațiune și fiecare fir de beteală. Se uitau și zâmbeau, cu siguranță. Cum să nu zâmbești când vezi un copil de 42 de ani, emoționat și plin de treabă?
Cu fiecare glob atârnat în pom m-am simțit mai aproape de Tine, mai aproape de mine, de copilul care am fost și Crăciunurile copilăriei mele. Astăzi, cu tine, Doamne, bunicii erau vii, tatăl meu îmi era alături, la fel și toți cei lăsați în urmă, pe cărările vieții. Astăzi, alături de Tine, Doamne, i-am avut pe toți lângă mine, familie, copii, părinți, prieteni și oameni dragi. Astăzi, pentru mine a fost deja Crăciunul. Mi-am primit darurile și mi-am dăruit inima, ca un copil. Ca atunci când pregăteam o surpriză pentru părinți și așteptam, emoționată, reacția lor. Așa mi-am trăit ziua, astăzi. Vie. Copil. Fericită. Plină de bucurie și emoție.
Mulțumesc, Doamne, că mi-ai făcut ziua atât de luminoasă și m-ai primit în viața ta cu viața mea. Peste câteva zile Te vei fi născut pentru noi, oamenii, și a noastră mântuire. Peste câteva zile, ne vom fi primit cel mai mare dar de toate Crăciunurile până-n vecie. Pe Tine, Doamne!
“Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.” Antoine de Saint Exupery
