Astăzi e liniște pe pământ. Liniște în orașe și pe străzi. Liniște în casele noastre. E liniște între noi.
Astăzi se aude vântul prin crengile copacilor. Ciripit zglobiu de păsărele. Se aude cum înflorește primăvara în jurul nostru. După atâta zgomot și agitație, începem să auzim liniștea. S-a făcut liniște pe pământ.
În noi, am făcut liniște?
În mințile noastre zbuciumate, lovite fără încetare de valurile nesfârșite de gânduri, când facem liniște? În sufletele prinse-n menghina fricilor lumești când aducem liniștea? Când viețile noastre grăbite vor încetini pasul, să asculte liniștea pământului? Liniștea naturii. Liniștea cerului. Liniștea vieții adevărate.
Cum sună liniștea?
Liniștea inimii are glas vioi de copil. Liniștea minții are voce de bătrân înțelept. Și amândouă sunt odă vieții și bucuriei de a trăi. În liniște. În pace. În noi. Cu noi. Pentru noi, oamenii…
Să dăm liniștea mai tare!
Astăzi! Acum! În liniște, ne vom auzi bătăile inimii în pace. În liniște, îi vom auzi pe cei de lângă noi în tăcere. În liniște, ne vom dărui unii altora în iubire. În liniște, îl vom auzi pe Dumnezeu în noi. Și ne vom îndrăgosti iremediabil de liniște. De Dumnezeu. De oameni.
În liniște…
