Iisuse-al meu,
drag Dumnezeu,
te-am înjurat
și te-am scuipat,
în urma mea Tu m-ai strigat
cu sfânt amor,
dar spatele ți-am arătat.
Te-am biciuit
ca un smintit,
pe cruce eu Te-am pironit,
coroană, eu, de spini, Ți-am pus,
râzând de dulcele Iisus.
Te-am adăpat cu-oțet și fiere,
Tu-mi pregăteai faguri de miere.
În agonie, Maica Ta
primea în suflet sabia.
Priveam la coasta Ta străpunsă,
erai lumina neajunsă.
Dar eu, cu ochii sfidători,
Te-am junghiat de-atâtea ori.
Priveam străpunsă mână Ta,
fără să-mi pese-n inima
pe care Tu mi-ai dat-o-n dar
să fie-al Duhului altar.
Păcatul meu cel de acum
Îți așternu doar spini pe drum,
când crucea greu o ridicai
pe mine-n gând Tu mă vedeai.
Păcatul meu băut cu-amar
porni al iadului calvar,
eram prezent, chiar nenăscut,
în viitor Tu m-ai văzut.
Eram prezent în cupa Ta,
Te sufocam asemenea
unei otrăvi usturătoare
și nu știam c-atunci Te doare.
Tu ai sorbit întreg păcatul
de ieri, de azi și din tot leatul.
Chiar nefiind născut pe lume,
Tu-mi cunoșteai și al meu nume.
Îmi cunoșteai trădarea mea
din viitor, ce-o voi avea.
Tu mi-ai luat cu totu-n spate
un munte, o groază de păcate.
Eu, cel de-acum, sunt vinovat
de toate ce s-au întâmplat,
căci pentru mine Te-ai jertfit.
Iisuse, eu te-am răstignit!
Atunci când văd icoana Ta
Mă-ntorc cu spatele la ea.
Te răstignesc a doua oară
când mie rău nu o să-mi pară.
O, frate, cel ce-acum citești,
de-acum să te-nvinovățești
și nu căta alți vinovați
când tu cu pumnu-n piept te bați.
Eu Te-am rănit și-atunci, și azi,
Tu vrei păcatele să-mi arzi,
dar nicidecum nu Te primesc,
eu chiar și-acum Te osândesc.
Și “Osana!” eu am strigat
când de Hristosm-am bucurat,
iar când de El m-am plictisit,
“Ia-L, răstignește-L!” am răcnit.
Eu te-am bătut și-nsângerat,
în lanțuri grele Te-am purtat,
cerul cu lacrimi suspina,
erai Acel ce mă iubea.
Ca cloșca sub a ei aripi
voiai Biserica să înfiripi,
să fim uniți la pieptul Tău
Sfinți, îngerași și Dumnezeu.
Iubirea e îndrăgostire,
foc, nebunie în simțire,
Cel căldicel va fi scuipat
din gura Sa, ca un păcat.
O, frați ai mei, vă deșteptați
cât în lumină mai umblați,
căci noaptea-n lume va veni,
luminători cu greu vom mai găsi.
Iisuse-al meu,
drag Dumnezeu,
azi te iubesc
și Te doresc,
și n-am să uit, Te-am chinuit,
dar Tu, ca Mire, m-ai iubit,
mi-ai șters păcatul cu-al Tău sânge.
Tată și Duh cu Tine plânge
când trupul Tău în cer se frânge
la jertfa Ta cea făr’ de chin,
ieri, azi și pururea, Amin!
Poem de Viorel Darie (12 septembrie 2018)
